În satul Soci parohia a luat fiinţă în anul 1937, până atunci biserica din această localitate fiind afiliată parohiei Brăteşti. Biserica a existat încă de la sfârşitul veacului al XIX-lea. În anul 1892 a fost construită o biserică având hramul “Sfinţii Voievozi Mihail şi Gavriil”. Pe unul din stâlpii de stejar ce se găseau în Sfântul Altar era o inscripţie pe care se putea citi că biserica a fost construită cu cheltuiala sătenilor, “cu străduinţa epitropilor Vasile Dominte şi Vasile Hărăţu”.
Biserica se află pe un dâmb în marginea de sud-est a satului. Era construită din bârne de brad, având grosimea zidurilor de 0,25m, iar planul general a bisericii era sub formă de cruce, avand pronaos, naos şi absidă pentru Sfântul Altar. Deasupra pronaosului se înălţa o turlă octogonală cu acoperiş piramidal. În general, biserica era lipsită de ornamente şi de sculpturi. Catapeteasma, care se păstrează în incinta bisericii noi, era formată din cinci registre de icoane, iar uşile împărăteşti sculptate rudimentar în motive vegetale (ramuri şi frunze). Se mai păstreaza şi alte icoane, pe una din ele existând inscripţia “Ion Bontea-1890” (probabil autorul picturii şi anul execuţiei). Se presupune ca acest pictor ar fi fost ucenic al lui Nicolae Grigorescu.
Biserica a fost împroprietărita cu 11,46ha, conform planului parohiei întocmit în anul 1938 de către inginerul hotarnic V. Maxinoiu.
De-a lungul anilor, biserica s-a degradat şi sătenii din Soci s-au gândit să-şi ridice o nouă biserică. Nemaiprezentând siguranţă, biserica veche a fost dărâmată în anul 1970, iar în anul 1994, prin grija preotului paroh Romică Siminciuc, pe vechea temelie s-a ridicat o capelă având hramul “Sfinţii Împăraţi Constantin şi Elena”. La această capelă, în fiecare an, în ziua de 21 mai se oficiează Sfânta Liturghie, pomenindu-se toţi cei care au fost înmormântaţi în cimitirul vechi, precum şi cei 115 ostaşi care au plătit tributul de sânge, căzân aici la datorie, în acel august de foc al anului 1944 şi care au fost înmormântaţi în gropi comune de câte 10 până la 20 de ostaşi. În anul 1956, pe un teren din centrul satului donat de Vasile şi Profira Jipa, a început construcţia bisericii noi. În anul 1959, când se ajunsese cu zidăria în dreptul ferestrelor, lucrările s-au întrerupt. S-au reluat abia după aproape zece ani, în anul 1968. Coordonarea lucrării i-a revenit maiestrului constructor Sneider. În anul 1973 s-a încheiat construcţia bisericii noi din Soci, având, asemenea biserici vechi, hramul “Sfinţii Voievozi Mihail şi Gavriil”.
Biserica, o construcţie impunătoare, amplasată într-un loc de unde domină întreaga obşte sătească, are formă de cruce şi conţine pridvor, pronaos, naos şi Sfântul Altar. Acoperişul este din tablă zincată. Are o turlă mică deasupra altarului şi o turlă înalta pentru clopotniţă încorporată bisericii, unde se găsesc cele 4 clopote, din care unul de 400 de kilograme. Acesta din urmă s-a realizat în mare parte din contribuţia familie Mihai Grigoriu. Lăţimea este de 6m, iar lungimea de 29m, la care se adauga 6m adâncimea absidei estice. Cele două abside laterale au deschidera de 3,5m, iar adâncimea de 1,5m.
Pictura interioară, realizată în frescă, a fost începută de pictorul Pascu (bolta centrală) şi terminată de pictorul Negrescu din Roman. Biserica are o catapeteasmă deosebită, sculptată în lemn de stejar şi care, în anul1998, prin strădania preotului Romică Siminciuc, a fost impodobită cu foiţă de aur. De asemenea, în biserică se mai găseşte Icoana Maicii Domnului ferecată în argint şi cu valoare artistică remarcabilă.
Primul paroh al parohiei Soci a fost preotul Ioan Podaru, licenţiat în teologie şi hirotonit în anul 1937. din iniţiativa acestuia s-a construit casa parohială. I-a urmat preotul Gheorghe Grigoriu, cel care a păstorit credincioşii din această parohie timp de 52 de ani (1940-1992). În anul 1992, dupa ieşirea la pensie a preotului Gheorghe Grigoriu, paroh al parohiei Soci a fost numit preotul Romică Siminciuc, venit prin transfer de la parohia Brăeşti.
La iniţiativa preotului paroh Romică Siminciuc s-a ridicat o troiţă înzestrată cu două turnuri pentru soldaţii români căzuţi în luptele de la Soci-Boureni-Brăteşti şi care au fost înmorântaţi în cimitirul vechi în număr de peste 500 de soldaţi. Acest monument fiind îngrijit de către elevii şi tinerii parohiei.
